Cu trenul cu clasa, fără telefoane

Este a doua oară când călătorim cu trenul cu clasa. Am plecat dimineața devreme și am ajuns în Oradea pe la prânz. Regula generală în excursiile noastre este că nu au voie cu telefon, smartwatch sau alte gadgeturi care le fură atenția. Știu că nu este ușor, unii sigur nu vin tocmai din cauza acestei reguli, dar ne dorim ca ei să socializeze, să fie împreună, să se joace, să povestească, nu să stea pe telefoane. Am mai fost în contexte diverse și cu alte clase și nu toți au regula asta, dar a fost un moment bun și pentru copii să observe cât de mult stau pe telefon în general, când nu au o limită, și câte ocazii pierd când sunt atenți doar la ce e în telefon.

Și poate da, ar fi fost mai simplu să-i lăsăm cu telefoanele, să stea în liniște, cu ochii în ecrane, fiecare în lumea lui până ajungem la destinație. Dar nu asta vreau pentru copii. Îmi doresc ca ei să aibă ocazia, și pe un drum lung, să treacă prin toate stările și să învețe să le gestioneze: entuziasmul maxim de la început, apoi alegerile pe care trebuie să le facă, cu cine stau și unde, plictiseala, care după ore de joacă și povești apare inevitabil, volumul vocii, care trebuie să fie potrivit pentru toți călătorii, că nu am rezervat un tren doar pentru noi, asta le tot spuneam…

Gustările de drum

Gustările pentru drum sunt un alt subiect. Regula generală e fără dulciuri ambalate. Ce e făcut în casă, unde cantitatea de zahăr poate fi controlată, este acceptat, dar nu Oreo, corn cu ciocolată și alte minuni. Copiii știu asta și se țin foarte bine de regulă, însă înainte de plecare mai mulți părinți m-au întrebat despre dulciuri, pentru că acasă copilul le spunea că nu are voie nici măcar pe drum. Le-am spus că regula este valabilă oriunde. Am fost surprinsă de cât de responsabili au fost copiii în situația asta: părintele voia să-i dea dulciuri, deși regula e valabilă de vreo 4 ani, iar copilul, care știa că nu are voie dulciuri cu clasa, îi explica părintelui regula. M-a făcut să mă gândesc că de multe ori noi, adulții, suntem mai puțin consecvenți decât copiii.

Și mai e ceva ce ador: părinții care se gândesc la tot grupul. De data asta, o mămică ne-a trimis plăcintă cu mere pentru toată clasa. Mi se pare un gest de generozitate tare frumos, iar copiii văd așa, pe viu, ce înseamnă să te gândești și la ceilalți.

Ce fac copiii în tren când nu au telefon

Mi-a plăcut tare mult să observ în tren cât de diferiți sunt și câte lucruri diferite pot face dacă nu au telefon la ei. Mulți au adus jocuri, au citit, au ascultat muzică, și mi-a plăcut să mă uit în playlistul lor, să văd ce mai ascultă. Alții au desenat, au povestit, s-au pieptănat, s-au aranjat, s-au uitat în oglindă. Au ronțăit, au făcut schimb de ronțăieli, le-au mai scăpat pe jos și a trebuit să le adune, ca să nu lăsăm mizerie după noi.

După ce se așază, le spunem să observe cum arată scaunul și locul de sub scaun, ca să știe cum trebuie să le lase la plecare. De data asta am scăpat mai ieftin. Data trecută, din greșeală, un copil a reușit să golească pe jos un recipient de aproape un litru, și aia a fost o experiență, să vezi toată apa aia cum se împrăștie pe jos… Noroc că eram pregătită cu o rolă de hârtie și saci de gunoi. Se întâmplă tot felul de incidente neprevăzute, pentru care trebuie să fii mereu acolo, atent.

Cred că cel mai fain a fost când se uitau pe geam și tot strigau: „Uite o căprioară”, „uite 4 căprioare”, „uite un fazan”. Am văzut chiar și bizoni, mulți bizoni.

Ce spun cercetările

Am fost curioasă dacă există studii despre asta și am găsit câteva care mi s-au părut tare potrivite.

Cel mai aproape de ce facem noi este un studiu făcut de cercetători de la UCLA (Uhls și colegii, 2014). Un grup de 51 de elevi de clasa a șasea, de 11–13 ani, a petrecut cinci zile într-o tabără în natură, unde nu aveau voie cu telefoane, televizor sau calculator. Alți 54 de colegi de-ai lor au rămas acasă, cu ecranele obișnuite. După cele cinci zile, copiii din tabără recunoșteau mult mai bine emoțiile oamenilor după expresia feței și după gesturi decât colegii care rămăseseră acasă. Sunt doar cinci zile și o singură școală, dar mie mi se pare grăitor.

Un alt studiu, de data asta cu adulți (Przybylski și Weinstein, 2013), a arătat că simpla prezență a unui telefon lângă doi oameni care stau de vorbă îi face să se simtă mai puțin apropiați și scade calitatea conversației, mai ales când vorbesc despre lucruri importante pentru ei.

Despre plictiseală, de care ne temem atât: într-un experiment (Mann și Cadman, 2014), oamenii care făcuseră înainte ceva plictisitor au avut apoi idei mai creative decât ceilalți. Autorii cred că plictiseala lasă loc visatului cu ochii deschiși, iar de acolo vin ideile.

Și despre excursiile cu clasa în general, un studiu mare din SUA (Greene, Kisida și Bowen, 2014) a urmărit aproape 11.000 de elevi. Unii au mers, prin tragere la sorți, într-o excursie la un muzeu de artă, alții au mers abia mai târziu. Cei care au mers au arătat după aceea o gândire critică mai bună, mai multă toleranță și mai mult interes pentru muzee și cultură. Efectele au fost și mai mari la copiii din orașe mici și din școli cu mulți elevi din familii cu venituri mici.

Aș face-o din nou

Călătoriile cu trenul îmi plac cel mai mult. Aș face un tur prin Europa cu trenul cu copiii, mai ales că trenurile de dincolo de Ungaria oferă condiții și servicii mult mai bune. Regula de aur, fără telefoane și gadgeturi, aș păstra-o pentru totdeauna, chiar și când merg în grupuri mici, cu câte un părinte, undeva. Cred că e mai important să fie împreună în mod autentic, să le dăm ocazia să trăiască o călătorie cu toate stările cu care vine, fără să optimizăm fiecare minut din viața lor.

Tu cum faci cu telefoanele în excursii?

Surse

• Uhls, Y. T. și colegii (2014). Five days at outdoor education camp without screens improves preteen skills with nonverbal emotion cues. Computers in Human Behavior, 39. Articolul complet, PDF
• Przybylski, A. K. și Weinstein, N. (2013). Can you connect with me now? How the presence of mobile communication technology influences face-to-face conversation quality. Journal of Social and Personal Relationships, 30(3). Rezumat
• Mann, S. și Cadman, R. (2014). Does being bored make us more creative? Creativity Research Journal, 26(2). Rezumat
• Greene, J. P., Kisida, B. și Bowen, D. H. (2014). The educational value of field trips. Education Next, 14(1). Articolul complet, PDF

Scris de Anna Mária

Mai multe despre mine →