De-a lungul anilor am organizat câteva întâlniri cu scriitori pentru clasa noastră și am participat la multe altele. Copiii noștri sunt acum în clasa a IV-a și mă tot gândeam câți scriitori au cunoscut până acum. Când am făcut lista, mi-am dat seama că au fost destul de multe ocazii: eu am numărat nouă scriitori, dar nu promit că nu am omis pe cineva.
Cred că întâlnirile astea sunt ocazii minunate pentru copii. Îi întâlnesc pe scriitori, văd că există cu adevărat, le pun întrebări și pleacă și mai curioși să citească.
Fiecare întâlnire a fost diferită. Pe unele le-am organizat noi, așa că am avut un rol dublu, la altele am fost doar participanți, și a fost o dată, la Bookfest, când am stat chiar pe scenă alături de Augustin Cupșa, iar copiii erau în public. Pentru unele ne-am pregătit din timp, altele au fost o surpriză pentru copii. De cele mai multe ori, după întâlnire am lucrat mai departe la clasă pe o carte scrisă de autorul pe care îl cunoscuserăm.
Îmi amintesc multe momente de la întâlnirile astea: cum făceau desene pornind de la cărți, cum se pregăteau, cât de înflăcărați își doreau un autograf. Unii îl cereau direct pe mână și ne spuneau că n-o să-l spele niciodată.
Cu cine ne-am întâlnit
Când citeam „Două furnici și un elefant. De la un capăt al lumii la celălalt” de Augustin Cupșa, ne prăpădeam de râs, iar copiii au făcut apoi niște desene atât de nostime.
Întâlnirea cu Alexandru N. Stermin a fost un punct de plecare foarte bun pentru „Cea mai frumoasă poveste din junglă”, pe care am lucrat-o la clasă vreo două săptămâni. De curând, M. mi-a adus aminte de întâlnirea aceea și mi-a descris o informație de acolo atât de detaliat, încât am rămas foarte surprinsă și m-am bucurat tare că am avut ocazia să mergem.
Întâlnirea cu Florin Bican și Dan Ungureanu a fost foarte frumoasă, mai ales că ne-au povestit multe despre cum își aleg subiectul unei cărți și ce proces creativ se ascunde în spatele cărților lor.
L-am întâlnit și pe Francesc Miralles, iar copiii l-au auzit vorbind în spaniolă și au fost încântați să spună și ei cuvintele pe care le știau.
Cu Ramona Miza am avut un atelier la Cărturești, care ne-a plăcut foarte mult. Ne-a citit și ne-a povestit despre cărțile ei, apoi copiii au desenat și au primit autografe pe cărți.
Mircea Dragu a venit la noi în clasă și ne-a spus multe lucruri interesante despre albine. Copiii erau mai mici atunci, dar știu că erau fascinați de ce auziseră, și după aceea au desenat albine.
Tot la clasă l-am invitat și pe Alec Blenche, care ne-a citit puțin din „Jup”, pe care copiii îl adorau.
Întâlnirea cu Iulia Iordan a fost emoționantă, pentru că a fost ca un dialog continuu. Am avut ocazia să-i observ pe băieți cât de implicați erau și cum nu își doreau ca întâlnirea să se încheie. Mi-a plăcut mult și felul în care ne-am pregătit pentru ea: copiii au făcut niște planșe pe care au lipit copertele cărților ei, câteva informații despre ea și întrebările pe care voiau să i le pună.
Ce spun cercetările
M-am întrebat dacă impresia mea, că întâlnirile astea contează, are și sprijin în cercetare. Am căutat și, sincer, răspunsul e mai nuanțat decât mă așteptam. Studiile mari arată o legătură clară între întâlnirile cu scriitori și plăcerea copiilor de a citi, dar nu pot dovedi că întâlnirea în sine o produce. Poate că școlile care invită scriitori fac și multe alte lucruri pentru lectură.
Cea mai mare cercetare pe care am găsit-o vine de la National Literacy Trust, din Marea Britanie. În 2019 au întrebat aproape 57.000 de copii și tineri între 9 și 18 ani. Dintre cei care avuseseră o întâlnire cu un scriitor la școală, 68,2% spuneau că le place mult să citească, față de 47,2% dintre cei care nu avuseseră. Diferențe asemănătoare au ieșit la încrederea în propriul citit (36,8% față de 25,1%) și la plăcerea de a scrie (43,9% față de 32,4%). Tot atunci au observat că elevii din familii defavorizate aveau mai rar parte de astfel de întâlniri. (raportul din 2019)
În 2023 au repetat întrebarea. Doar 21,3% dintre copii avuseseră o întâlnire cu un autor în anul acela, iar 58,6% dintre ei citeau cu plăcere în timpul liber, față de 39,3% dintre ceilalți. La copiii din familii defavorizate diferența era la fel de mare: 58,9% față de 36,1%. Raportul spune limpede că nu poate trage concluzia că întâlnirile produc efectul, doar că legătura există. (raportul din 2023)
Mi-a plăcut și un studiu din Noua Zeelandă, de la Auckland University of Technology, făcut în 2024 în 13 școli, după un turneu cu patru autori pentru copii. Cercetătorii au stat de vorbă cu învățătorii, care au observat că, imediat după întâlnire, copiii voiau cărțile autorilor și că, după ce văzuseră un scriitor adevărat, meseria asta li se părea mai la îndemână. Altfel, cum spunea unul dintre ei, „a fi scriitor e mult prea departe” pentru un copil. (articolul AUT)
O sinteză a cercetărilor despre scriitorii care lucrează cu școlile, semnată de Teresa Cremin și Debra Myhill în 2019, observă că studiile riguroase pe tema asta sunt încă puține și se bazează mai ales pe ce declară copiii și profesorii. (Oxford Research Encyclopedia of Education)
Așa că eu le iau drept ce sunt: niște semne bune, care se potrivesc cu ce văd la clasă. Pe aceeași temă am citit și articolul „Cum îi facem pe copii să rămână cititori?” de pe Educație Privată, în care Adina Rosetti, Ana Maria Sandu și Alex Moldovan vorbesc despre ce caută copiii în cărți, despre ce se întâmplă când lectura devine temă pentru acasă și despre libertatea de a lăsa o carte neterminată.
De ce merită să ieșim din clasă
Toate aceste întâlniri sunt momente neprețuite și sper că și copiii și le vor aminti. Puteam să alegem să rămânem în clasă, să le povestim doar despre scriitori și poate să-i știm mai în siguranță, dar am fi pierdut niște ocazii care, așa cum am auzit chiar de la copii, îi formează și le rămân în minte pentru mult timp.
Abia aștept următoarea întâlnire. Mai avem câteva luni bune până ne despărțim de generația asta și mai sunt mulți scriitori pe care am vrea să-i întâlnească. Sper să reușim măcar cu câțiva.
Cu ce scriitor crezi că vrem să ne mai întâlnim?
Discuție
Însemnări pe margine